Din categoria postări mai personale :
Am 1.80 sunt şi slăbuţă şi nu o dată am fost oprită pe străzile Clujului să fiu întrebată dacă nu vreau să fiu model la eu ştiu ce agenţie. Cu nume sau fără nume, habar n-am. Ultima ispravă de genul asta s-a consumat cu vreo o lună în urmă când mă întorceam cu Iguanitza şi Ioana de la The Treasure Chest (si ea abordata) de la lansarea ONG-ului Cleopatrei. Apreciez dar nu vreau, mulţumesc!
Ei bine de la această întâmplare mi-a venit ideea să înşirui câteva rânduri pe blog.
Ei bine de la această întâmplare mi-a venit ideea să înşirui câteva rânduri pe blog.
În liceu eram într-atât de complexată încât mergeam cu umerii aplecaţi doar ca să fac cumva să mai scad 1-2 cm. Complexul meu era accentuat de unele colege de clasă, atât de "binevoitoare" încât au profitat masiv de incertitudinile mele şi mă asigurau zilnic că sunt înaltă şi slabă. Unde mai pui că s-au luat la întrecere cu fosta dirigintă care îmi amintea şi ea în mod constant acest aspect. Bineînţeles că toate au condus la deformarea uşoară a coloanei cervicale, problemă care s-a rezolvat după multe exerciţii de gimnastică medicală şi bineînţeles printr-o mare doză de voinţă.
Îmi amintesc o întâmplare amuzantă pe care am trăit-o cu un an în urmă într-un magazin din centrul Clujului. Mă uitam după o pereche de pantofi cu toc şi am devenit parte implicată într-o discuţie ce avea loc sub nasul meu. O adolescentă, în jur la 1.70 ,era în căutarea unei perechi de sandale şi încerca să-şi convingă atât mama cât şi doamna vânzătoare, care îi sugera sandale cu talpă înaltă, că ea e deja prea înaltă pentru a purta aşa ceva. Vânzătoarea mă vede (evident că mă vede, asta e avantajul când eşti înaltă, nu poţi trece neobservată) şi mă arată cu degetul "Tu eşti înaltă? Uite ea e întradevăr înaltă!" Îi zâmbesc doamnei şi îi spun mândră "Am 180." Preţ de câteva secunde doamna s-a uitat la mine mută de uimire. Eu îi aşteptam reacţia. A durat cam multicel până ce a bâlbâit ceva şi i-am zâmbit din nou. Muşchii feţei o trădau grav şi probabil şi-a spus în sinea ei că a greşit. Nu a greşit, sunt întradevăr înaltă!
Cam cu doi ani în urmă am renunţat la jeanşi şi conversi şi am început să adopt ţinute mai feminine. Încet-încet am introdus în garderobă şi pantofi cu toc. Nu foarte înalt căci după atâţia ani în care nu am purtat nimic cu toc sau talpă , mi-aş face gleznele praf. Unul de 5 cm cât să facă piciorul frumos e perfect.
Care e morala acestei poveşti?
Indiferent de înălţimea sau greutatea avută, nu trebuie să transformăm aceste aspecte într-un complex care să contribuie la o viaţă socială aproape inexistentă. Cu fiecare cuvinţel adresat de unul sau altul pe stradă, cu atât creşte nivelul încrederii în sine. Ştiu, pare dificil dar atunci când te accepţi aşa cum eşti, nimicurile de genul nu te pot atinge.
Emană fericire, poartă-ţi rochia preferată şi pantofii cu toc cu mândrie, defilează pe stradă de parcă ai fi pe catwalk. Lumea-ţi aparţine! You're a lady!
Şi pentru că Ana m-a nominalizat pentru un tag -My perfect imperfection- care se îmbină cu cele înşirate aici, am decis să accept provocarea. Nu îl voi trimite însă mai departe, majoritatea fetelor din blogroll fiind deja nominalizate, însă voi răspunde cu sinceritate.
3 defecte fizice/imperfecţiuni care te deranjează.
(cam duri ambii termeni)
1. Tenul - de la pubertate m-am confruntat cu un ten gras uşor acneic însă de când am ajuns la facultate la Cluj îmi scapa total de sub control. Am avut probleme grave anul trecut pe vremea asta, acesta fiind şi motivul pentru ca mi-am deschis blogul, eram interesată de informaţii în legătură cu tenul gras, dorind să-mi împărtăşesc opiniile despre produsele utilizate cu alte persoane care au probleme similare. Momentan tenul arată mai bine şi în continuare urmez un tratament care sper să îmi îmbunătăţească calitatea şi aspectul lui.
2. Faptul că unghiile de la mâini au perioade când o iau razna devenind fragile.
3. Braţe subţiri motiv pentru fac în fiecare dimineaţă anumite exerciţii.
3 lucruri care îmi plac:
1. Abdomenul, abdomenul, abdomenul! Fără doar şi poate mă mândresc cu el deşi săracul stă mai mult ascuns căci nu îl expun prea des. Înainte era doar plat acum e uşor tonifiat şi vreau să îl tonific şi mai mult. Prin sport. Am şi norocul de a avea arderi rapide aşa că aş putea consuma ce doresc la ce oră vreau. Însă de două luni mi-am schimbat regimul alimentar şi am renunţat la mâncărurile timp fastfood, am rărit-o cu dulciurile etc.
2. Înălţimea. La început impusă forţat dar acum a ajuns să îmi placă. Nu mă simt deloc aiurea când cineva mă roagă să iau "ceva de sus" deşi se mai întâmplă ca persoana cu pricina să îmi supraevalueze înălţimea şi eu să nu ajung la obiectul respectiv :))
3. Strungăreaţa dintre dinţii frontali. Şi pe asta o detestam :)) Şi-aş vrea să mai adaug şi genele. Doar puţin rimel şi sunt lungi şi drăguţe, motiv pentru care nu aş purta gene false.
Dacă vă întreb care sunt incertitudinile voastre, probabil nu îmi veţi răspunde însă sper să aveţi ceva de spus la cele înşirate mai sus. Aştept cu drag şi mult interes comentariile voastre.
Şi pentru că Ana m-a nominalizat pentru un tag -My perfect imperfection- care se îmbină cu cele înşirate aici, am decis să accept provocarea. Nu îl voi trimite însă mai departe, majoritatea fetelor din blogroll fiind deja nominalizate, însă voi răspunde cu sinceritate.
3 defecte fizice/imperfecţiuni care te deranjează.
(cam duri ambii termeni)
1. Tenul - de la pubertate m-am confruntat cu un ten gras uşor acneic însă de când am ajuns la facultate la Cluj îmi scapa total de sub control. Am avut probleme grave anul trecut pe vremea asta, acesta fiind şi motivul pentru ca mi-am deschis blogul, eram interesată de informaţii în legătură cu tenul gras, dorind să-mi împărtăşesc opiniile despre produsele utilizate cu alte persoane care au probleme similare. Momentan tenul arată mai bine şi în continuare urmez un tratament care sper să îmi îmbunătăţească calitatea şi aspectul lui.
2. Faptul că unghiile de la mâini au perioade când o iau razna devenind fragile.
3. Braţe subţiri motiv pentru fac în fiecare dimineaţă anumite exerciţii.
3 lucruri care îmi plac:
1. Abdomenul, abdomenul, abdomenul! Fără doar şi poate mă mândresc cu el deşi săracul stă mai mult ascuns căci nu îl expun prea des. Înainte era doar plat acum e uşor tonifiat şi vreau să îl tonific şi mai mult. Prin sport. Am şi norocul de a avea arderi rapide aşa că aş putea consuma ce doresc la ce oră vreau. Însă de două luni mi-am schimbat regimul alimentar şi am renunţat la mâncărurile timp fastfood, am rărit-o cu dulciurile etc.
2. Înălţimea. La început impusă forţat dar acum a ajuns să îmi placă. Nu mă simt deloc aiurea când cineva mă roagă să iau "ceva de sus" deşi se mai întâmplă ca persoana cu pricina să îmi supraevalueze înălţimea şi eu să nu ajung la obiectul respectiv :))
3. Strungăreaţa dintre dinţii frontali. Şi pe asta o detestam :)) Şi-aş vrea să mai adaug şi genele. Doar puţin rimel şi sunt lungi şi drăguţe, motiv pentru care nu aş purta gene false.
Dacă vă întreb care sunt incertitudinile voastre, probabil nu îmi veţi răspunde însă sper să aveţi ceva de spus la cele înşirate mai sus. Aştept cu drag şi mult interes comentariile voastre.